Alexandru Cuc a părăsit România în anul 2000. A primit azil în Norvegia, iar apoi s-a stabilit într-o comună norvegiană, mai la nord de Cercul Polar. A fost primul român care a ajuns la Skjervøy. Cei de la Libertatea, care au realizat câteva reportaje despre românii stabiliți acolo, l-au denumit ”românul care a pus tricolorul la Cercul Polar în urmă cu 18 ani”. Între timp, comunitatea numără vreo 400 de români, din 2900 de locuitori. Probabil, este comunitatea de români cea mai dominantă din toată Europa.

„Dacă ești muncitor, dacă ești prietenos, vei fi primit cu brațele deschise. Dacă ești altfel, nu se întâmplă nimic, dar te țin oarecum la distanță. Ei vor oameni ca ei, ca să poată socializa. Am avut bar, cafenea aici, toată lumea venea la mine, nu au zis că sunt străin și nu vin la cafeneaua mea. Era ceva normal. N-am simțit nici o clipă că ar face diferență între mine ca străin și localnic. Și asta m-a făcut să îndrăgesc și mai mult locul. Am fost tratat cu respect din start și prietenie”, a povestit Alexandru Cuc pentru Libertatea.

El le-apovestit reporterilor români și despre ”diferența” de mentalitate și de ”sistem”.

„Ești respectat, statul te protejează, am trecut prin unele situații cu sănătatea și e incredibil cât de simplu și bine s-au rezolvat toate, fără teama că poți avea alte neplăceri. Statul a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor cu mine. Aici nu funcționează plicul, ciocolata, cafeaua, cred că nici nu știu ce-i aia. Am fost operat și în România la un moment dat și am mers cu jumătate de vițel la doctor. Așa ceva în Norvegia nu există”, spune el, dintr-o răsuflare.

Poveștile expuse în reportajele Libertatea, publicate în aceste zile, ne arată diferențele dintre lumea ”lor” și lumea ”noastră”. În timp ce noi am învățat să ne urâm, să ne înjurăm, să ne luptăm între noi, ei au învățat să se iubească, să se respecte, să se unească atunci când e vorba de țară. 

”Vorbim despre Ziua Națională, cea care stă pe buzele tuturor acum, cea cu 100 de ani de România. Paul este singurul norvegian din jurul mesei și încearcă să înțeleagă de ce nu reușesc românii să se adune într-un moment așa de important. Ne uităm împreună la parada de anul trecut de 17 mai, de Ziua Norvegiei. 

(…) s-a mai mirat și de gardurile înalte pe care le punem între noi. Ei nu au garduri decât de design. Nu ca să separe, ci ca să marcheze. Gardurile pe care le punem între noi ar putea fi și explicația pentru care Alexandru Cuc nu reușește să mobilizeze o mână de oameni la primăria din Skjervøy pe 1 Decembrie. E ciudat că 400 de români sunt greu de adunat aici, la capătul lumii. El spune că voiau să gătească românește, să cheme și norvegieni, să asculte imnul, să plângă puțin de dor și apoi să plece acasă tot români. Doar că ei devin cu fiecare zi mai norvegieni decât români”, menționează Libertatea.

Diferența între comuna Skjervøy și o comună similară din România sunt… enorme! 

”Skjervøy are dispensar, cabinete stomatologice, azil pentru bătrâni, două supermarketuri, magazine de mobilă și de materiale de construcție, firme de taximetrie, școli, liceu, fabrici, hotel, cafenea, restaurant. Cu alte cuvinte, o viață bună. În comuna de 474 kilometri pătrați trăiesc 2900 de oameni”, precizează Libertatea.