Am rămas consternat! Cum se poate ca o lege esenţială pentru democraţia românească, confruntată cu tot felul de cazuri de corupţie şi cu dobândirea unor averi ilicite, să fie castrată de Curtea Constituţională în aşa hal încât… nu mai rămâne nimic din ea?!

După decizia de azi a Curţii Constituţionale, aleşii publici, funcţionarii publici, precum şi orice persoană care are legătură cu sistemul public, nu mai sunt obligaţi să-şi declare averea şi interesele! Cu alte cuvinte, nu mai e o obligativitate ca ele să devină publice, aşa cum e normal într-un stat de drept, democratic, în care cetăţenii au dreptul să monitorizeze averile aleşilor lor.

Bravos, Curte Constituţională! Acum, corupţii sunt liberi să facă ce vor prin conturi, că nu trebuie să mai dea socoteală!

Au trecut 20 de ani de aşa-zisă “democraţie”, dar cu decizia de azi a Curţii Constituţionale am senzaţia că ne-am întors în timp tot cu atâţia ani. E scandalos, jignitor la adresa cetăţeanului simplu, incredibil pentru un stat membru al Uniunii Europene, care va trebui să dea socoteală pentru aceste decizii tâmpite de secretizare a averilor aleşilor, demnitarilor şi funcţionarilor publici. Repet: într-o ţară în care corupţia e percepută la un grad foarte extins!!!

Sincer, aş vrea să cred că judecătorii Curţii Constituţionale sunt tâmpiţi! Dar când aflu că 7 din cei 9 urmau să fie cercetaţi pentru discrepanţe între declaraţiile de avere şi realitate, chiar mi se face lehamite!!!

Ce să mă mire că clasa politică nu ia atitudine?! În fond, ei sunt principalii beneficiari ai protecţiei surprinzătoaree venite din partea Curţii Constituţionale.

Indignarea mea este izvorâtă şi din faptul că eram singurul jurnalist local care monitorizam cu seriozitate aceste declaraţii de avere, iar de-a lungul anilor am sesizat diferite falsuri, discrepanţe sau incompatibilităţi izvorâte din aceste declaraţii, care ar fi putut să conducă la unele investigaţii suplimentare ale organelor oficiale de cercetare, cu rezultate surprinzătoare.

Păcat… Democraţia din România a pierdut o bătălie importantă… În acest moment, am senzaţia că Statul, ca instituţie, nu mai există! Există o gaşcă de “jmecheri” care se joacă la pârghiile puterii. Nu mai există reguli… Nu mai există democraţie… E doar praf în ochii oficialilor europeni…