A debutat campania electorală pentru alegerile uninominale. Alegeri care au o importanţă foarte mare, pentru fiecare partid în parte. Noul sistem electoral este destul de ciudat. Ca să nu mai vorbim de organizarea colegiilor. Însă, astea fiind bătute „în cuie”, nu ne rămâne decât să facem o analiză asupra alegerilor în sine. Pentru că va fi o bătălie interesantă…

Sondajele la nivel naţional nu mai au nici o relevanţă. De ce? Pentru că ele exprimă intenţia de vot politică. Ori, de această dată, vom avea un vot uninominal, în care omul va conta mai mult decât partidul, pentru atragerea celor nehotărâţi sau a votanţilor non-partinici. Iar noul sistem pune un accent deosebit pe fiecare vot, pentru că la final va conta numărul de voturi primite şi, implicit, procentul obţinut de partid la nivelul judeţului. Ca să nu mai vorbesc de faptul că vor fi situaţii în care ocupantul locului secund într-un colegiu, ca număr de voturi, ar putea ajunge în Parlament, în timp ce câştigătorul colegiului ar putea sta acasă.

Din acest punct de vedere, consider că reprezentanţii PD-L din judeţ, cu excepţia municipiului Cluj Napoca, sunt cei mai defavorizaţi. Logica e foarte simplă: PD-L ar putea câştiga la Cluj la un scor confortabil, de peste 50%. În aceste condiţii, Clujul va da 2 senatori (din 4) şi 4 deputaţi (din 10). Ori, PD-L are nevoie de voturi consistente din judeţ, pentru a depăşi pragul de 40 de procente, pentru a ajunge la 50%. Pentru că, în cazul în care va rămâne la 40% la nivel de judeţ, candidaţii PD-L pentru Camera Deputaţilor sau Senat vor avea o misiune foarte dificilă: aceea de a obţine peste 50 de procente în colegiul lor electoral, în caz contrar riscând să nu ajungă în Parlament, în timp ce ocupantul locului secund să ajungă! Asta deoarece la repartiţia mandatelor se va ţine cont de procentul partidului la nivelul judeţului. Ori, dacă PD-L s-ar menţine la 40%, ar trebui să se mulţumească cu 4 deputaţi din cei 10, ceea ce ar însemna că Vasile Miclăuş (PD-L), de exemplu, ar putea câştiga locul I în colegiul său, dar în Parlament ar putea ajunge, datorită conjucturii, Virgil Pop (PNL) sau Ucu Faur (PSD), de pe locul secund. De aceea procentul de 40% nu poate fi acceptat de PD-L, care vrea mai mult. Întrebarea e: se poate?!

Cu siguranţă că deja partidele au pe masă anumite sondaje efectuate pe colegii, pentru a lua pulsul cetăţenilor. Am şi eu câteva date de acest gen şi concluziile nu sunt prea plăcute. Cel puţin la acest moment. Pentru că cetăţenii din Turda şi din Câmpia Turzii (cu împrejurimile aferente) au şansa de a trimite în Parlament 3 reprezentanţi ai zonei: 1 pentru Senat (colegiul Turda – zona montană – Huedin, unde candidează Tudor Ştefănie – PD-L şi Lenke Szedilek – UDMR), 1 pentru Camera Deputaţilor (colegiul Turda, unde candidează Vasile Miclăuş – PD-L, Virgil Pop – PNL, Ucu Faur – PSD, Istvan Szekely – UDMR) şi încă 1 tot pentru Camera Deputaţilor (colegiul Câmpia Turzii, unde candidează Cristian Haiduc – PD-L şi Avram Gal – PNL). Ori, din datele pe care le am în acest moment, cele două municipii vor avea maxim 1 reprezentant în ambele Camere (posibil 2, dar cu noroc). Ori, 1 din 3 posibilităţi, e cam puţin, spun eu.

Cum se poate schimba situaţia? Hmm… Ar trebui o prezenţa mai mare la vot în cele două municipii (aici contează capacitatea de mobilizare a candidaţilor), coroborată cu conştientizarea electoratului că mai bine alege dintre variantele locale, decât să-şi dea votul unuia care a fost „paraşutat” în zonă (situaţii întâlnite la colegiul de deputaţi de la Câmpia Turzii, unde UDMR şi PSD şi-a „paraşutat” candidaţi, şi la colegiul senatorial ce cuprinde şi Turda, unde cu excepţia lui Tudor Ştefănie ceilalţi nu aparţin zonei). Din punctul meu de vedere, această conştientizare ar putea fi oferită şi de o mass medie locală profesionistă, implicată şi conştientă de rolul pe care-l poate juca în viitorul politic al celor două comunităţi. Ar fi o notă de profesionalism.

Ce se va întâmpla în cele din urmă? Asta vom vedea la votul din 30 noiembrie.