fbpx

diego banner mai2019

Scrie un comentariu

leonardo marincean

Mi-aș dori ca mai mulți părinți să înțeleagă mai bine ce este adolescența. Cred în continuare că mulți dintre ei au cele mai bune intenții și, în felul lor, își iubesc extraordinar de mult copiii. Din păcate, cum se întâmplă deseori în viață, cele mai bune intenții nu duc întotdeauna la cele mai bune rezultate.

De ce se întâmplă asta? 
Adolescența deservește un rol extraordinar de sănătos pentru specia umană. 

Pe toată perioada copilăriei sunt interiorizate valorile și regulile societății și copilul învață cum anume trebuie să fie pentru a funcționa alături de ceilalți. Copilăria este o perioadă extraordinar de ciudată și orice persoană care a predat vreodată unui grup de copii (5 - 12 ani) cu siguranță a fost martor la tot felul de reacții egocentrice, puternice și sensibile. Asta deoarece, aici, copilul învață cum să pună în balanță toate nevoile sale cu cerințele și nevoile celorlalți. Printre altele, cred că cel mai mult în această perioadă, copilul învață obediența, extrem de necesară pentru a naviga o lume despre care nu are habar nimic. 

În adolescență însă totul se întoarce la 180 de grade. Este evident că un copil de 12 ani încă nu a înțeles lumea din jurul său, dar este la fel de evident că acesta nu mai e interesat doar să preia reguli și valori ci e interesat să afle fundamentul lor și rostul său în această lume. Începe o perioadă de tranziție în care adolescentul nu mai e doar mulțumit să i se spună cine este ci vrea să contribuie la propria sa identitate. Totul se schimbă și se schimbă foarte repede, de la îmbrăcăminte, muzică, hobby-uri și interese până la aspecte mai de impact precum dorințele de carieră. 

Și aici încep toate problemele:
1. Trecerea de la o chestie la alta e văzută ca și ”instabilitate” sau ”inconsistență”. Azi vrea să fie medic, săptămâna viitoare vrea să renunțe la meditațiile pentru medicină și să fie avocat. 
2. Chestionarea sfaturilor parentale e văzută ca ”imaturitate” și ”lipsă de respect”. Nu mai face ce îi spunem și nu își dă seama că își distruge viitorul. 
3. Multe din lucrurile pe care le fac părinții și în care investesc foarte mult (excursii, telefoane și alte dispozitive, haine frumoase și mai târziu în unele cazuri, mașină sau chirii scumpe în studenție) nu generează o fericire constantă și în consecință se consideră ”lipsă de apreciere”. 

S-ar putea ca acesta să fie tocmai paradoxul. Cum se poate ca niște oameni care investesc așa mult, bani, timp și sentimente, să nu aibă impactul pe care îl doresc? După toate aceste eforturi lucrurile tot nu sunt cum ar trebui să fie. 

Sunt exact cum ar trebui să fie. ”Instabilitatea” și ”Imaturitatea” nu sunt nimic altceva decât Căutare. Degeaba erai tu convins că vrei să dai la medicină până în clasa a 10-a. Ca să afli dacă într-adevăr vrei să fii acolo e nevoie să pui puțin medicina deoparte și să încerci și altceva. S-ar putea să te întorci la alegerea inițială, s-ar putea să rămâi cu ce ai încercat sau poate continui căutarea. Oricum ar fi, nimic nu e mai normal decât acest proces de căutare a identității și de afirmare a autonomiei. E modul nostru, ca specie, de a genera schimbare în societate: 12 ani interiorizăm lucrurile cum sunt și după începem să ne gândim cum ar trebui să fie. 

Un singur lucru e cert însă în tot acest proces: Cu cât mai puternică e opoziția sau descosiderarea parentală cu atât mai aprigă e rebeliunea. Cu fiecare ”Am fost și eu cândva ca tine”, ”În casa mea faci cum îți spun eu” sau ”Tu nu înțelegi cât înțelegem noi” îți împingi copilul mai departe de tine și îl faci să piardă ceva care îi este esențial pentru o tranziție sănătoasă și lipsită de pericolele date de faptul că într-adevăr s-ar putea să înțelegi lumea mai bine ca el: siguranța de a se simți ascultat, iubit și luat în considerare precum și demnitatea de a se simți un om capabil să înceapă să își gestioneze viața. Nu susțin că această instabilitate sau imaturitate trebuie lăsată pur și simplu să se manifeste așa cum este, doar că trebuie înțeleasă corespunzător pentru a putea fi gestionată.

Nu neg nici existența unor cazuri severe și problematice. Tot ce spun e că problemele sunt doar augmentate de intenții bune direcționate către medote greșite. 
Vorba aia, cei mai autoritari părinți cresc cei mai buni mincinoși.

Leonardo Mărincean - Asociația The Da Vinci System

TurdaNews este un portal informativ deschis oricărei persoane care vrea să-şi exprime opinia, în mod public, indiferent că e vorba de oameni politici, sportivi, oameni de afaceri, profesori, jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile, cadre didactice etc. Ne puteţi transmite opinia dvs, pe diverse teme de interes, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

viamso feb2019

banner caribic 012019

Se încarcă comentariul... Comentariul va fi reîmprospătat ulterior 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune ceva aici...
Renunță
Log in with ( Te înregistrezi pe site? )
sau postează ca vizitator