Acum 19 ani, regretatul cantautor Vali Sterian ne tulbura cu cântecul din care am redat câteva fragmente în titlu. Au trecut 19 ani, dar profunzimea versurilor cred că s-a păstrat. Acum, aceeaşi chemare rămâne valabilă, pentru că trăim vremuri în care foştii informatorii ai Securităţii au tupeul să iasă în public pentru a ataca în stânga şi în dreapta, după aceleaşi metode specifice de manipulare a maselor.
Adevărul despre revoluţie? Aproape că nici nu mai contează… Am obosit aşteptându-l. Şi va veni prea târziu pentru a mai schimba ceva din direcţia în care am pornit. Şi asta pentru că am construit o societate în care foştii informatori şi-au găsit locul lor, pozând în „oameni de calitate”. Dar caracterul şi dosarele lor au rămas…
Trăim vremuri în care aşa-zişii revoluţionari recurg la falsuri ordinare pentru a deveni şefi ai propriei lor asociaţii. Au trecut aproape 3 ani de atunci, dar deşi lucrurile sunt clare ca lumina zilei, justiţia română ştie cum să le bage-n negură, prin amânări de termene şi proceduri neîndeplinite. Iar adevărul, of Adevărul, se lasă aşteptat…
La început n-am avut răbdare, iar acum am învăţat să respirăm adânc şi să ne lamentăm că mai mult nu se poate. Spiritul Revoluţiei a fost învins, din păcate. Divizaţi, manipulaţi, fără vlagă, ne trăim existenţa pe o vale a destinului stabilită de alţii. Şi am devenit prea nepăsători pentru a mai reacţiona. A învins Revoluţia? Eu zic că nu. A învins Contrarevoluţia… Chiar dacă nu a avut puhoiul revoluţionar, picătura mică şi constantă a Contrarevoluţiei ne-a îndobitocit de tot, transformându-ne din eroi într-o turmă de oi.
Dacă nu credeţi, uitaţi-vă în jurul vostru şi spuneţi-mi ce vedeţi? Oameni prea preocupaţi de problemele lor, de grijile lor cotidiene, prea stresaţi, prea nepăsători… Îi vedeţi pe aceştia ridicându-se împotriva unui regim? Îi vedeţi pe aceştia protestând că li se încalcă drepturi? Îi vedeţi pe aceştia condamnând minciuna şi aclamând adevărul? Nu cred…
Azi, la 19 ani de la Revoluţie (sau ce-o fi fost ea), foştii informatori ridică semeţ capul în lume, fără nici o problemă. Acum 19 ani, dacă ar fi fost descoperiţi, erau loviţi cu pietre şi puşi la stâlpul infamiei. Azi… Azi acceptăm tacit orice. Nu ne mai pasă. Şi ăsta e cel mai mare pericol, în caz că nu v-aţi dat seama. Pentru că o societate construită pe nepăsare nu are cum să fie o societate sănătoasă. E putredă, viermoasă, cu valorile răsturnate…
Mai e puţin şi am uitat cu totul de decembrie 1989. Vom mai citi printr-o carte, câte ceva. Şi atât! Foştii informatori sunt tot printre noi… Poate chiar martirizaţi, în schimbul unor gologani. Vorba aia, dacă şi Isus a fost vândut pe 30 de arginţi, înseamnă că totul e de vânzare. Păcat! Păcat de sângele vărsat…
Ne reîntâlnim la anul, să mai aprindem o lumânare. Peste câţiva ani, nici n-om mai şti de ce le aprindem. Şi… ce contează?!
